Doar un „mulţumesc” pentru eroi batjocoriţi

La Memorial de 24 august. Comemorarea operaţiunii Iaşi-Chişinău este o sărbătoare aici. Când se întâlnesc două doamne în etate, îşi spun: „Доброе утро! С праздничком вас!” Şi, der fapt, cine vine aici să se bucure de eveniment?

Două  categorii mari – eroi aruncaţi la gunoi şi îngerii lor protectori. Prima categorie o formează persoane în etate care au participat la operaţiunea Iaşi-Chişinău sau au pus umărul după asta la „reconstrucţia Moldovei după război” (reproduc expresia fără ironie). Toată perioada sovietică aceşti oameni au fost în mijlocul istoriei, fondatori ai unei noi epoci. Dar de la începutul anilor ’90, de când cu marile adunări naţionale şi cu noi manuale de istorie cu conţinut de nerecunoscut, ei se află între ignoranţă şi învinuire pentru c-au pus câte-o cărămidă la construcţia unui regim odios. Ei au construit o istorie pe care toţi o calcă în picioare acum. Ei înşişi sunt marginalizaţi, li se insinuează că întreaga lor viaţă nu costă nimic. Hm, şi ei ţin minte victorie, ţin minte câte eforturi au investit într-o ţară ingrată, şi-şi simt demnitatea lezată că nu se găseşte nimeni să-i aprecieze. Măcar un pic.

Aproape nimeni. Există, totuşi, un Vladimir Nikolaevici, şi cei din anturajul lui, care ştie ce simt oamenii aceştia. Voronin le dă întâlnire la Memorial şi le spune un mare mulţumesc pentru eliberarea Moldovei de fascism. Exact aşa ştiau şi ei – că au stârpit fascismul de pe glie, şi auzind acelaşi discurs se simt din nou în apele lor. Iar un mulţumesc care răsună în urechea stânga ca un „bravo” şi în dreapta ca „noi vă înţelegem şi vom avea grijă de voi” e deja tot de ce au nevoie. Pentru asta vin din orice capăt de oraş bătrâneii, stau oricât trebuie în soare, în picioare, solemn. Azi o bătrânică şi-a pierdut cunoştinţa, s-au speriat alţii că moare acolo, dar… a meritat.

Şi vin la manifestaţie tineri comunişti cu drapele, în coloană, scandând „Moldova”, „Победа” şi alte sloganuri repetate după un megafon, în mâna cuiva din faţă. Şi adolescenţii ăştia se bucurau să se vadă, să vină împreună la un eveniment public, îmbrăcaţi festiv şi cu flori în mâini, proaspăt bronzaţi şi dornici să-şi împărtăşească impresii. Nu, majoritatea nu erau empatici cu bieţii constructori de epocă, cei pentru care e organizată manifestaţia, dar le place ziua aceasta. Şi mulţi ani le va tot plăcea 24 august, pentru că-l vor asocia cu senzaţia plăcută de apartenenţă la grup, cu şansa de a-l vedea pe intangibilul Voronin atât de aproape şi de prietenos, cu uluirea de a auzi vârstnici care să-i laude (despre majoritatea tinerilor, cei în etate au o părere proastă, despre cei care li se alătură în această zi importantă – nu!). Şi astfel o nouă generaţie va continua să celebreze ziua, va fixa în memorie tot ce se potriveşte elogierii pe care o văd la 24 august.

Şi mai vin câţiva copilaşi cu buchete mari de flori, de mânuţa cu bunicul sau bunica. Şi pentru prima dată, poate, o văd pe bunica aşa împlinită, cu capul sus; şi pentru prima dată aud să se vorbească atât de frumos despre bunelul. Îi văd cu alţi ochi.

Sigur că PCRM îşi face capital politic, dar printr-o metodă acceptabilă. Iată, contribuie la împăcarea dintre generaţii. Şi dau un sens mai multor zeci de vieţi omeneşti prin câteva discursuri doldora de recunoştinţă, prin acordarea şansei de a ţine un discurs (cineva îi  te ascultă şi dă încuviinţător din cap! iar oamenilor acestora că nu le trebuie mult pentru fericire…). Ceilalţi din societatea civilă sau politică ce fac? Îi probozesc şi-i privesc cu ciudă că nu vor să înţeleagă realitatea şi că se lasă manipulaţi în continuare. Dă-o naibii de realitate, cine vrea o realitate cu preţul propriei umilinţe?

18 gânduri despre &8222;Doar un „mulţumesc” pentru eroi batjocoriţi&8221;

  1. place… daca ar face comunistii si un pas spre alte generatii ar fi fain cu totul…asa, fiecare partid cu generatia lui…
    in parte problema e a schimbului de generatii, in parte e si problema unui clivaj intre doua atitudini radicale fata de traditie/trecut, pe de o parte e o generatie in varsta care ia drept autentice anumite evenimente din trecut si interzice orice interpretare a lor altfel decat ‘tin minte ei”, pe de alta parte, o noua generatie considera intreg trecutul la care fac referinta batranii o minciuna sau cel putin un fals…unii iau traditia drept ceva sfant si vor continuitate, recunostinta obisnuita ce se da de catre tineri celor mai in varsta, altii vor sa construiasca totul de la 0, pentru ca, considera ei, fundamentu-i putred…cine si cum sa-i impace?

  2. absolubil zice:

    problema societăţii noastre rezidă în ruptura de istorie. şi poate ruptura asta nu ar fi aşa cruntă dacă neamul nostru n-ar înclina să vadă totul în alb şi negru, cum ne-au obişnuit televizoarele sovietice, ziarele sovietice, totul…
    Şi observ prea des dihotomii, în orice aspect al vieţii, în viziunile mai multor generaţii…

  3. Într-adevăr, e o adevărată tragedie că bătrânii sovietici care ne-au eliberat nu mai sunt reptaţi ca eroi. Ar trebui să facem ceva ca să le menţinem iluziile. Chiar dacă venirea lor aici a coincis cu deportările, la care au participat activ, chiar dacă marele lor şantier din anii tinereţei a însemnat marginalizarea altora şi calicirea multor destine. Noi totuşi am trebui să fim mai lucizi şi să-i împăcăm unii pe alţii. Aşa e civilizat şi „pa evropeiski”.

  4. absolubil zice:

    şi cum anume se face procedura asta civilizată? Cum să-i împaci?

    Cei care au lucrat „la şantier” în anii tinereţii habar n-aveau că cineva va folosi cărămida pe care o făceau ca să spargă capul cuiva. Ei doar au făcut ce le cerea ţara, şi acum ţara le-a întors spatele.

  5. Îmi place cum sunt disculpaţi sovieticii, bolşevicii, dar asta nu se întâmplă şi cu naziştii. La urma urmei, şi naziştii de rând ştiau că vor o ţară frumoasă bla bla bla. Le-a fost administrată o spălare formidabilă de creier. Totuşi, nimeni nu se grăbeşte să-i disculpe din această cauză, mai ales în patria lor sau în Rusia. Ei sunt criminalii abominabili, daţi pe pământ în calitatatea lor de monştri odată şi pentru totdeauna (un soi de fatalitate), conştienţi sută la sută de ororile pe care le comiteau etc.
    De ce ar trebui noi să-i giugiulim pe criminalii colonişti care au venit aici şi şi-au impus limba şi modul de trai ori pe lingăii locali sovietizaţi şi mancurtizaţi? Să le conservăm iluziile că au fost cu adevărat eroi? Să zică mersi că fostele victime nu se apucă de practicat linşajul. Deşi, în foştii deportaţi şi acum se aruncă pietre când organizează marşuri de comemorare (atenţie, de comemorare, nu de protest sau îndreptate direct împotriva călăilor morţi ori încă în viaţă).
    Eu nu le doresc javrelor care sunt pe cale de a-şi pierde iluziile să simtă măcar câteva clipe ce-au simţit victimele lor. Ar trebui să ne preocupe în ultimul rând problema iluziilor lor piedute. Mai ales că şi oamenii obişnuiţi, care n-au băgat nimănui cu forţa pe gât propriile idealuri, îşi pierd în mod obişnuit iluziile odată cu parcurgerea unui ciclu existenţial.

  6. indubitabel, daca vorbesti despre justitie si politici de lichidare a unor nedreptati facute in trecut (asa cum mi s-a parut mie ca ai avea in vedere) solutia de a spanzura mosnegi in piata (asa cum sugerezi tu) nu doar ca nu-i cea mai buna, ci chiar ar fi proasta cu totul..asta intai ca, ar trebui sa tii minte ca vina se stabileste, in cazul unor sisteme dmocratice doar in urma unor procese judiciare, in conformitate cu cuantumul de infractiune comis, nu neaparat, asa cum vrei tu, cu linsaj.. e drept se fac si din astea, si au facut, cei pe care tu cica i-ai ura (comunistii)…
    asa incat „javrele” nu pot fi trase la raspundere decat daca stabilim o investigatie de amploare a epocii, rascolim dosarele, cautam actiunile fiecarui ins in parte, il judecam dupa circumstante. iar logica patriotard-inflamatorie poate sa mai astepte…nu spanzurand la dreapta si la stanga ajungi sa instaurezi echitatea in societate..ci platindu-i fiecarui dupa meritele individuale…
    eu ma bucur ca tu te-ai ascuns in spatele unui nume inventat, c-asa e mai usor sa dai lectii de morala si sa propui linsaje..ce mai, curaj grozav…
    p.s. eu am o vaga certitudine ca cei care ies in piata la memorial nu-s dintre cei ce au schingiuit in puscarii oameni nevinovati. fostii tortionari cred c-o duc bine mersi, unii la Putere, altii in opozitie…

  7. Ce să-ţi fac dacă înţelegi pe dos, un motiv de a-ţi pune în evidenţă cosmopolitismul blajin. Când am spus lişaj, şi un dobitoc ar înţelege că acţiunea nu e la nivel de stat, ci de bande ilegale. Aşa cum s-a întâmplat când au venit sovieticii când au năvălit în Basarabia (apropo, nu sunt deloc patriot, ce-o mai fi însemnând şi asta). Cei ce cântă imnuri patriei lor sovietice şi socialiste aa rputea vizita Transnistria care nu permite aqlfabetul latin erc. (fraţii lor ideologici şi de sângeetc.), şi care e plină de monumente sovietice (de fapt, şi Chişinăul nu deuce lipsă).
    Deci, încă o dată pentru cei ce-şi afişează atotînţelegerea ca pe-un drapel, cerând cercetarea fiecărui caz concret în parte când e vorba de sovietici, dar care pun la grămadă manifestările naţionaliste, repet: nimeni nu le interzice să se mândreacă verteranilor cu trecutul lor sovietic, cu faşâştii striviţi, cu liftele burgezo-moşiereşti alungate peste Prut, dar s-o facă pe cont propriu. Să nu ceară chefuri organizate la nivel de stat, zile de sărbătoare pentru faptele lor eroice din trecut, pensii din buzunarul contribuabililor, inclusiv din al naţionaliştilor fioroşi etc.
    P.S. nu e un pseudonim, ci numele unui blog. sunt logat şi dacă apare acest nume, asta e.

  8. Şi încă ceva. Nu te împaci prea bine cu româna. Cică „…să propui linşaje”. Înţelegi româneşte? Unde vezi un enuţ în care am propus linşaje? Ai auzit de răzbunări individuale? Când fostele victime se răzbună pe foştii călăi, nu neapărat pe cei direcţi, ci pe cei care poartă uniformă sau medalii identice. Sunt tare multe filme sovietice sau povestiri evreieşti la temă, când peste jumătate de secol, victima fie îşi prinde călăul şi-l dă pe mâna poliţiei, fie îl asasinează, ştiind că actul de justiţie nu se va produce. Doar că astfel de naraţiuni sunt considerate morale doar atunci când sunt povestite de evrei sau de ruşii lui Putin. Restul sunt doar criminali sau instigă la crimă dacă-şi permit scenarii similare ( gata, acum mai sunt antisemit şi rusofob).

  9. Şi o să mai monologhez un pic. De ce să le fie înălţate monumente fastuoase, când ar putea să li se explice că au fost victime ale manipulării? Pensii speciale de eroi, mă rog, ar putea să le plătească, ca să-şi lingă rănile prin sanatorii, deşi nici restul populaţiei care a stat în spatele fronturilor, ori care s-au născut după război, n-o duce mai bine cu sănătatea. De ce să nu li se explice şi „afganezilor” că au luptat eroic pentru interesele unui Imperiu şi că n-ar trebui să fie mândri că au ucis afganezi adevăraţi, care-şi apărau ţara? De ce şi aceştia pretind onoruri la nivel de stat şi trebuie să umblăm în vârful degetelor pe lângă ei, să nu-i traumăm? N-ar fi mai onest să le explicăm că Statul, Imperiul s-a folosit de ei? Să primească indemnizaţii pentru traumele psihice, nu mai vorbesc de cei cu infirmităţi, dar să nu ceară ceea nu le poate fi dat, sau doar cu preţul ridiculizării lor – monumente, onoruri şi recunoştinţă pentru că lupta lor a fost de partea Binelui.
    Mai bine să conştirentizeze că au fost carne de tun, să protesteze, să ceară drepturi de victime înşelate, nu de eroi.

  10. acum pricep – rauri de sange care ar duce la vale corpurile mosnegilor, asta vrea „tineretul progresist”…
    nu ca argumentul lor ultim ar fi vreunul transcendend sau valoric ci… banii contribuabilului…adica de ce-as da eu bani din buzunar ca sa-l aud pe X exercitandu-si dreptul la opinie? n-ar fi mai bine ca libertatea sa fie doar pentru cei pentru care decid eu ca sunt bani, iar pentru restul combinatii din trei degete? asa incat, festivaluri dacice de trei lulele, cu bere (germana) si mititei (caucazieni), fotografiate (cu aparate coreene) si bagate in calculatoare americane, astfel de sarbatori ale traditiilor autentice sa fie posibile, iar dorinta unor bieti amarati de a-si celebra niste zile a lor, sa fie infierata.

    ca, nu e dovedit ca toti cei care au fost la memorial au fost calai, nici nu e probat ca toti ar fi fost slujbasii securitatii, dar astea-s detalii insignifiante pentru gospodarii patrioti, cei care pot zice precum un papa roman de la inceputul vremurilor: ucideti-ii ca Dumnezeu si-i va alege pe ai lui.
    ceea ce propui tu, sau altii ca tine, adica „razbunare” e un fel de masturbare in fata gardului pe de o parte, asa, ca sa creasca adrenalinul patriotic, si, pe de alta parte, un fel de anti-comunism de tip bolsevic: gen, sa-i ucidem fara judecata. daca ai banuieli ca cineva din mosnegii din memorial ar fi fost calau, ada probe, adu-l in fata instantei, publica hartii si dovezi da nu te baga sa iei viata altuia…. asta tot crima se face…unica institutie abilitata cu justitia in tara asta este instanta de judecata, si sper sa ramana asa. ea trebuie eventual de presat.
    inca ceva: nu-i mare virtute sa condamni trecutul „la gramada”, sa-i faci pe toti insii ce au trait atunci calai, pe toti simpatizantii comunismului – talhari si pe toti mosnegii cu nostalgii – criminali. e nevoie de niscaiva onestitate si discernamant in treaba asta. si de stabilirea exacta a vinei fiecaruia, nu de topoare si cutite in noapte…asta se cheama razboi civil. apoi crima. si sper ca se pedepseste

  11. Da poate ar trebui să nu mai ridicăm monumente nimănui, ca să facem parte draeaptă? Presupun totuşi că ideologia tineretului comunist sau comsomolist care ridica plin de însufleţirte şi eroism hrushciovci cu 5 etaje sau BAM-ul, au fost efectul direct al invaziei sovietice în Basarabia. De ce sentimente ar trebui să fie cuprinşi bătrânii care şi-au ratat tinereţea în Siberia, deportaţi de exaltaţii (la prima vedere, pt că aşa ne sunt prezentaţi în arta lor partinică) comunişti sovietici, care îşi doreau un viitor şi un om nou? Monumentele sovietice sunt expresia ideologiei sovietice care a nenorocit o groază de oameni, şi nu moftul ori simţirea unui individ separat, înfiorător de complex pe care riscăm să-l traumăm, mai rău să-l spargem ca pe un ou, dacă-i vom nesocoti imaginarul lui de erou îmbuibat, dat aşa odată şi pentru totdeauna. Să ne închinăm deci şi să-i spunem un umil şi respectuos „mulţumesc”.

  12. Ţin din nou să constat că-mi atribui enunţuri pe care nu le-am făcut. Este exact strategia evreilor. E suficient ca cineva să folosească cuvântul Holocaust într-un context nefavorabil lor, că respectivul e pe loc diabolizat (cazul lui Paul Goma, de exemplu). Deci învingătorii au stabilit nişte interpretări despre trecutul istoric pe care l-au impus, interpretări sacrosancte, şi dacă cineva îndrăzneşte să emită propriile opinii riscă să fie încarcerat. Totuşi, n-ai indicat unde am făcut îndemnuri la omucidere. De fapt asta ai dedus tu, ca într-un final să fii sigur că eu le-am enunţat. Sorry, îmi sunt antipatici eroii sovietici, indiferent de nuanţări. Sper că nu o vei lua ca pe o incitare la ură ori omucidere.

  13. absolubil zice:

    Articolul acesta nu se referă la politica mare, ci la relaţii dintre cetăţenii aceiaşi ţări. Nu m-am gândit la pensii speciale, monumente sau festine la nivel statal, ci la toleranţă. fiecare din noi trebuie să-i respecte pe ceilalţi, oricât de departe sunt de normalitatea noastră.

    Am atentat la un stereotip dihotomic – nostalgicii comunişti, negrii versus veninoşii contemporani care nu suportă nici comunismul, şi nici nostalgicii, albii. Şi nu am făcut asta pentru o inversare de roluri, ci pentru a-i amesteca până la diferite nuanţe de gri. E ineficient să ne umplem mintea cu paturi procustiene. Mai ales că avem de trăit în aceeaşi societate. Ideea mea e să-i înţelegem şi pe cei cu care nu suntem de acord.

  14. @indubitabel, dupa ce zici, cu referire la batranii ce au niste nostalgii fata de niste vremuri:
    „Să zică mersi că fostele victime nu se apucă de practicat linşajul” ori „răzbunări individuale” si nu-i scoti din cuvinte precum „criminali, javre”, lasa-ma sa ma indoiesc ca le doresti viata lunga si ca de fapt te-ar interesa o comunicare „prietenoasa” cu ei ori vreun dialog pe durata caruia sa le explici pe indelete ce si cum…

    de fapt, cred eu, problema atat a batranilor de stanga cat si a fostelor jertfe, cat si a restului batranilor e ca sunt…saraci, prea saraci pentru a putea gandi pe cont propriu, prea saraci pentru a constitui o clasa autonoma care s-ar opune n vreun fel abuzurilor, iar statul, in functie de culoarea sa politica, nu face decat sa-i dezbine si sa-i asmute unii asupra altora…
    acolo trebuie sa „urle” patriotii „adevarati”, impotriva unor judecatori ce nu executa hotariri judecatoresti cu privire la retrocedarea unor averi, impotriva unor politicieni ce fura sua administreaza rau asa incat si tinerii is batranii sufera si raman saraci intr-un stat plin de milionari dubiosi… nu, ca tineretul mai bine ar bate batranii, e mai simplu, nu trebuie multa minte si nici efort…

    am mai scris candva despre asta:
    http://www.spranceana.com/?p=1142

    @absolubil, good point. avem o tara, avem si niste oameni, trebuie sa construim o societatea. dar ea trebuie facuta pe indelete, sa stabilim vina viecaruia dupa merite, nu dupa inchipuiri..am mari dubii ca cu mici exceptii (Goma), situatia ar fi alb-neagra…liniile de demarcatie ticalos-om de treaba sunt ceva mai neclare (vezi cazul cantaretului de curte al lui Ceausescu, Adrian Paunescu, azi „decorat si recompensat” ca mare erou)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s