Bucurii estivale…

În prima zi de toamă ne-am trezit, ca de obicei, îndrăgostiți. Ne-am cuprins de bună dimineața, apoi ne-a venit ideea să facem o listă cu toate lucrurile frumoase pe care le-am trăit vara asta. Vorba aia, numărăm bobocii:

  • Odesa, zice Emil primul lucru care îi vine în minte.  „Noi doi ne-am odihnit foarte bine”, mai spune, iar eu mi-am văzut realizat visul de a avea un picnic pe plajă, cu chitară și oameni dragi. Ah, și am avut bucuria să descopăr că umorul Sănduței și al lui Emil sunt foarte compatibile și tare mult pe gustul meu 🙂
  • Lentilele, primele investiții în cariera lui de fotograf. Ele au făcut odihna la Odesa și mai frumoasă. Ha ha, și ne-au motivat să ne trezim în fiecare  dimineață la 5, pentru că abia din ultima încercare am prins răsăritul (imnul vacanței la mare: А я простила я простила его /Опять-опять-опять / О, как намаялась я с тобой/  Моя попытка номер пять.)
  • Calculatorul nou, care funcționează mult mai rapid și, iarăși, Emil va edita poze cu mai multă bucurie. Hm, Emil e deja definit în primele trei poziții – poze, poze, poze 🙂 fotograf și pur și simplu artist! O, și așa eu mi-am amintit o bucurie de vara asta:
  • Vizita în doi la Grădina Botanică. Mici descoperiri (hey, acolo sunt și terenuri agricole!), și priveliști frumoase, și familii care se simțeau bine împreună la un picnic activ, iar noi am jucat frisbee și am mirosit multe multe flori, inclusiv maci. Pe ultimii, ziceam,  îmi par suficient de curajoase ca să aibă petalele uriașe și roș-înfocate și, totodată, să-și permită să fie foarte firave. Naivitate asumată! Și pe deasupra, îmi amintesc de Teia, care are o fooorte frumoasă poză în lan de maci 🙂
  • Gustar. Sănduța, Andrei, Nicoleta, Sandu, Sergiu, Lena, Sweety, Leonea, Tolea, Spînăcel, Ion, Isa și noi doi. A, și Irina Borș, cu care am comunicat puțin la viața mea, dar pe care am avut mare bucurie s-o revăd la Gustar și s-o îmbrățișez. Ne-am cățărat pe stânci și am coborât pe o pantă periculoasă. Ah da, înainte să coborâm am dansat în jurul focului (aici, imnnul nostru pentru Gustar 2013 ).  M-am bucurat chiar pentru Gustar, care a fost mai dezvoltat anul acesta, cu orășel de cărți și mai multe bucurii pentru copii, și grijuliu, cu chipiurile StarNet pentru toți vizitatorii. Hi hi, Emil zice că i-a plăcut chiar cum ne-a plouat în cort 😀 Așa, un pic, ca să ne simțim mai aproape de natură și, precis, aproape unii de alții pe saltea. Ne-am trezit cu ciripitul lui Sweety și Leonea, care ne-au adus ceaiuri și cafele la gura cortului. Cu prietenii mei, măcar la capătul pământului! Apropo, pe unde o fi ăsta?
  • T R E I nunți – pentru fiecare lună de vară câte una! De la nunta lui Vitalie și Alina am rămas cu reputația mesei nr. 3: chiuială nevoie mare, și râsete prietenoase! La nunta  lui Spînăcel și Ion am fost pentru prima dată domnișoară de onoare, alături de Teia mea, care își făcea griji, și-mi trimitea din ajun articole cu sfaturi pentru acest rol, iar Emil a fost pentru prima dată fotograful nunții! La Victor și Lilia mi-a făcut plăcere să fiu alături de alți prieteni și să fac cunoștința și cu alți tineri interesanți. Am descoperit ce voce frumoasă și melodioasă are Janna și ce părinți minunați are Victor, un cuplu suculent și adorabil după atâția ani împreună. Cineva le-a dorit mirilor ca, în ziua când vor merge la nunta copilului lor, să îi poată spune: „să ai o familie ca a noastră!”. Cred că părinții lui Victor ar fi putut spune asta. Și eu îmi doresc s-o pot spune!
  • Hyperboreea! Festivalul anual organizat de Art Labyrinth. M-am simțit ca acasă, pentru că era în jur numai lume iubitoare de viață și de oameni, pașnici ca toți porumbeii  grămadă, dar și pentru că aveam un rol acolo, la bucătărie. Mie mi-a plăcut mult să fac voluntariat acolo cu Parascovia și MIlu – și vesel, și util, și-am cunoscut oameni noi. Ce-mi plăcea șefa, bucătăreasa principală! Cred că dacă se năștea în secolul XV, ar fi fost arsă pe rug – părul creț, corp bine făcut, ținută curajos-obraznică (nu-nu, era îmbrăcată decent, mișcările îi erau sălbatice) și fustă lungă, cu poalele legate, ca să se miște nestigherit. Vorbea ca o soră mai mare, grijuliu, dar în același timp foarte dârz și încrezută. Într-un cuvânt, femeie perfectă și inabordabilă. Ei bine, soțul ei era la vreo 2 metri de noi, avea grijă de cazanul de la foc, iar vocea ei se topea într-un borcan de miere când se apropia de el, the one! un bărbat mărunțel, ușor încovoiat, foarte tăcut și lent. Misterul verii, pentru mine. Sunt foarte plăcut suprinsă! Ei bine, în afară de ei doi, am văzut multe traininguri la care am ținut să particip, am văzut decorații extrem de simple și la fel de creative, și am cules cu Parascovia plante pentru băi parfumate și ceaiuri, mmm! Unul dintre master-class-uri era de flamenco. Acolo mi-a intrat în inimă și iată-mă-s, venită de la prima ședință la școala de flamenco „Marta”. Să-mi fie de perspectivă! 😉
  • Chișinău Youth Orchestra open-air concert. Face parte din lucrurile pe care mi le-am dorit mult, pentru  ideea de aduce muzica clasică afară e genială, pentru că știu orchestra asta talentată de la concertele corului „Cantabile” (mulțumesc, Mărțișor!)  și pentru că am ratat două ediții precedente. M-am întâlnit și aici cu oameni pe care mă așteptam să-i văd și alții – supriză: Dima, Daniel Vodă, Luiza Țîmbaliuc, Spînăcel-David și badea, Mărțișor, firește, și Ion. Iar muzica a fost cu adevărat superbă. N-am stat până la final, pentru că am mers la gară s-o întâlnim pe Săndelu, care venea de la mare vioaie, iubitoare și cu lumânări romantice pentru noi! Totuși, în stație, deja cu Sănduța alături, l-am văzut trecând pe domnul Josan: pășea visător și totodată mândru (nu de sine, sentimentul ăla nobil când te mândrești cu altcineva) și senzațiile lui m-au copleșit. Da, mi-a plăcut enorm și partea de concert la care nu am fost!

Nu am avut timp să terminăm, ne-a luat iureşul începutului de toamnă… 🙂 Revenim!

  • Oh, nu, asta trebuie adăugată neapărat la cutiuța cu amintiri! Am ajuns acasă târziu, el călcase pe bec (ămm, presupun că nu făcuse nimic, pentru că era preocupat de un joc la calculator) și a simțit că vrea să facem ceva frumos. M-a luat frumușel de mânuță și mi-a spus că ne pornim cu bicicletele. A da, a turnat cafeaua fierbinte în termos iar eu aveam ciocolate în rucsac (am cam mereu, de când Sergiu mi-a dăruit acest obicei, la ziua mea, dar atunci mai era și Ziua Internațională a Ciocolatei, Alteța sa 😀 ). Am luat-o spre aeroport și drumul a fost foarte plăcut – cu păduri gata să te înghită, dar care nu trec bordura, apoi semafoare acolo unde se pare că lumea se termină, un hotel cât un castel și alte minunății, multe de împărtășit cu camarazii de drum :). Ei, ajungem noi într-un final, eu vorbesc mieros cu un gardian să ne lase să punem bicicleta în interiorul aeroportului, pentru jumătate de oră, iar noi doi ne ridicăm la etaj, de unde se uitau ai mei cândva cum zbor spre Germania. Povestim despre asta cu Emil… „Da azi noi conducem pe cineva sau așteptăm pe cineva?” „Nu-nu, nu conducem pe nimeni.. să-ți torn niște cafea…uh, e foarte fierbinte!… Lumea probabil se uită la noi și nu înțelege ce facem aici.”  „Ei, lumea! Să-ți povestesc strategia mea pentru următorul Velo Quest.. Cu o săptămână înainte ne plimbăm prin zona punctului de întâlnire, ca să găsim obiecte strategice, și apoim stând la o cafea într-un local sau la cineva acasă, să inventăm ghicitori, ca și cum am fi noi organizatorii..” Copil șmecher 😀 Cred că ne-a prins miezul nopții. Am ajuns acasă cu o stare care se vroia exprimată. Cea mai simplă cale a fost să găsesc piesa care se plia perfect pe starea mea.
Anunțuri

Un gând despre &8222;Bucurii estivale…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s