Troleibuzul 22

Staţie, ora 10.35 p.m. Vine un troleibuz, cei din staţia încearcă să urce şi aud anunţul şoferului “Numai până la Universitatea de Medicină”.
– Urcăm sau nu?
– Ba da, măcar până la Medicină să ajungem.
Urmează scurte dialoguri “pline de semnificaţie” şi disecţia lor:
– Taxa, vă rog!
-… Spuneţi-mi,vă rog, la ce oră trebuie să vină ultimul troleibuz?
-Ultimul a fost deja, douăzeci de minute în urmă (răspunde taxatoarea, înţelegând foarte bine că tânărul e revoltat de faptul că troleibuzul nu merge până la capătul rutei).
– Dar potrivit regulamentului oficial, la ce oră trebuie să fie ultimul troleibuz?
– El a trecut. Banii, vă rog!
– Da’ cine sunteţi Dumneavoastră? De ce nu purtaţi ecusonul? Prezentaţi-vă?
– Pentru ce vă trebuie?
– Păi să mă asigur că sunteţi taxatoare, nu dau banii oricui se apropie de mine.
(Neconvingător. Taxatoarei oricum i-e frică. Scoate din buzunar ecusonul pe jumătate şi îl pune repede înapoi).
– Arătaţi-mi actul! De ce îl ascundeţi? Vreau să îl văd.
– Nu mai trebuie…
– Ce înseamnă asta? Sunteţi nesimţită!
Se îndepărtează taxatoarea, dar se implică alt pasager.
-Măi băiete, eşti obraznic! Ai grijă, e mai în vârstă decât tine.
-Bine, e mai în vârstă, dar de ce îmi încalcă drepturile? Să se prezinte!
-Da’ ce, tu eşti poliţist?
*
De ce nu a putut să răspundă taxatoarea la ce oră e ultimul troleibuz după program? Pentru că troleibuzul ăsta trebuia să circule normal, pe tot traseul, după program. Că a decis ea împreună cu şoferul să se retragă a fost o faptă samavolnică, despre care nu mai trebuie să ştie alţii (adică şefii, că pasagerii nu mai ştiu ei când e ora retragerii şi nici nu dau întrebări, de obicei). Plătiţi cu ziua, şi de asta, mai taie din ziua de muncă pe neobservate. Scriam o dată pe blog despre plăcerea de a fugi, de a te eschiva cu sentimentul că ai păcălit pe cineva, de a scurta “ziua”, pornire cultivată din şcoală şi perpetuată. Îmi mai aminteşte de primul paradox al socalismului, din cele enumerate de Florin Constantiniu – Nu există şomaj, dar nimeni nu lucrează. Hărnicia moldovenilor e un mit, fără să neg că sunt unii cu adevărat harnici, iar managementul organizaţiilor, care, printre altele, ar trebui să stimuleze angajaţii, e ultra-ineficient.

Principiul că trebuie să respecţi pe oricine e mai în vârstă decât tine e, la fel, cultivată din clasa întâi. Nu am nimic împotrivă, doar să nu confundăm respectul cu supunerea. A respecta nu echivalează cu “taci şi ascultă, că e mai în vârstă”. Iar dacă te respecţi şi pe tine, nicio vârstă nu te va îndupleca să te laşi înjosit.

Altă remarcă importantă la aceeaşi secvenţă. Omul invocă faptul că e mai în vârstă, încercând să “umanizeze” taxatoarea. Să fi ştiut mai multe, ar fi povestit şi despre faptul că are doi copii, iar unul e bolnav de tuberculoză, şi că soţul e un beţiv. Rău, foarte rău, dar în cazul descris conta calitatea ei de taxatoare, mă interesa doar profesionista din ea, iar toată viaţa ei nu are importanţă aici. Nu, moldovenii nu înţeleg asta, iar -antropologii-manipulatorii-jurnaliştii pro-comunişti cunosc perfect acest lucru. Anume folosind acest clişeu specific poporului nostru, taie îngrijoraea pentru tinerii bătuţi în PMAN, ajunşi la spitalul de urgenţă în stare gravă, invocând faptul că erau drogaţi. [Şi gata! Aaa, fu, drogaţi, Doamne fereşte ce oameni! Nici nu vreau să mă gândesc la aşa spurcăciuni. Să-i bată, ia-uite..] La fel, arestările lui Anatol Mătăsaru, au fost demitificate invocându-se “Da’ voi ştiţi, el e un criminal. El a mai stat la închisoare”. Omul are senzaţia că i s-a descoperit un mare secret, că Mătărasu îi ducea de nas, că, uite, nu le-a spus că a fost la închisoare. Nimeni nu stă să analizeze cum a ajuns la închisoare, pentru ce ilegalitate. Ştim doar că urâm drogaţii, alcoolicii (şi multe femei se prefac că soţii lor nici nu sunt alcoolici), criminalii, homosexualii, târfele şi…pe oricine faţă de care ne simţim superiori.

Întrebarea “Da’ ce, eşti poliţist?” denotă statutul poliţistului în societate. Are autoritate, iar o autoritate îşi poate permite să încalce legea. În cazul nostru, legea era principiul de a nu te pune în poară cu vârstinicii, pentru că moldoveanul care habar nu are de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi care ar fi uimit să afle că poate să cumpere Constituţia RM cu 4 lei din majoritatea librăriilor de stat, conferă principiilor deprinse din şcoală şi de la rude ca fiind legi în sine. Ierarhizându-le, pe primul loc este autoritatea, iar cel căruia îi recunoşti autoritatea/superioritatea faţă de tine i te supui necondiţionat, pe locul doi principiile şi pe urmă legea scrisă, că, oricum se ştie, că n-o mai respectă nimeni.

3 gânduri despre &8222;Troleibuzul 22&8221;

  1. Anicuta incearca sa nu amesteci terciu cu supa, Este o vorba la poporul rus: este si la noi o femeie politist care e foatre bun medic, pai uite asa ai inceput depanarea cu faza ca toti la noi sunt sefi si subalterni nici unu, orce ai intreba cu drept de a primi raspun, se termina ca nui treaba ta, ca pe urma sa finisezi cu nedreptatile si problemele provocate de actuala guvernare.
    Intr-un fel anume de asta suntem noi vinovati,pentru ca tot ce se misca in ziua de astazi poarta numele”Comunistii” plus la toate ca mai au un post de televiziune saumai multe loiale dar si noi le mai facem publicitate, lucru de care profita ei si ducem in eruare societatea noastra care mai spera in ceva bun, cel ce se va intilni mine cu problema de ai face fata unui comunist nu va incerca pentru ca din toate partile el a auzit ca ei au arestat studenti nevinovati, au fost si decesuri ne mai vorbind de alte mirsevenii, au fost defaimati persoane cu verticalitate, au fost atrasi in goana avutii nu putini, dar faptul este unu ca ei acuma stau si beau sampanie, si au baut si pina acuma si nu se stie ce va fi si mine de ce ar sta el unica persoana sa se lupte cu diavolul, pentru ca sa lupte nu a incercat nimeni, sau poate nu… dar pentru el asta nui cunoscut caci el zi de zi afla ca zaraza se raspindeste si e tot mai puternica si mai puternica si toti despre asta si povestesc.
    Mai pe scurt tias da un sfat inceearca sa reelevezi lucruri bue si reusite inpotriva, dar nu da nume direct,si astfel vom reusi pe doua cai sa imbarbatam pe cei ce vor sa se opuna si sa dam uitarii acestui zarazizm.

  2. irina zice:

    eugen, am citit atent comentariu tau si mi se pare ca tu amesteci si salata cu supa si terciul…
    nu am inteles nimic din sfatul tau presupus bun.. problema pusa de Ana este una ft dureroasa, si pe cat de acuta pe atat de reala! tu propui sa luptam, dar mai intai trebuie sa se faca cunoscuta problema cu care trebuie sa ne confruntam, sa se dezbata bine-bine, sa se releveze partile ei negative!
    adevarul e ca e mai important pt mine sa-mi raspunda taxatoarea, sa-mi dea bilet si sa-mi vorbeasca frumos decat sa stiu ca are un copil bolnav de exemplu! disciplina si etica de serviciu nu sunt respectate intr-un procent considerabil din ramurile de activitate! la asta trebuie de lucrat, iar critica facuta de Ana este una productiva, care ii va indemna si pe altii sa observe acest tip de comportament, si care vor cere, la randul lor, sa le fie respectate drepturile cand se vor ciocni cu asa situatii!
    acea taxatoare sau vanzatoare va fi mult mai motivata sa fie ccrecta in ceea ce face cand va sti ca o ameninta pierderea serviciului sau cand va sti ca obraznicia ei ii va dauna!
    vrei sa reformulezi sau sa explici sfatul tau, totusi?

  3. absolubil zice:

    acelaşi fenomen, prezentat în acest articol, l-am văzut azi în altă situaţie. Un student a minţit că ar fi făcut practica într-o anumită instituţie, a ieşit la iveală că încercase să înşele, cu un raport fabricat în grabă, DAR a luat o notă de 7, pentru că avea motive nobile: a născut un copil. Şi pe mine mă încântă maternitatea, dar ce are asta cu facultatea? De ce trebuie să-i fie tolerată minciuna şi să fie promovată, dacă n-are ea timp de universitate? A găsit o investiţie mai bună pentru timpul şi efortul ei şi o respect pentru alegere. Însă nu pot îndreptăţi în niciun fel sistemul care îi asigură, în aceste condiţii, o diplomă de studii superioare. Un sistem-târâtoare, producător de falsuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s