Tu ce vei face de 9 mai?

Această zi stârneşte intrigi şi dezbateri, grupuri pe facebook şi comparaţii de panglici, proteste împotriva panglicilor. Mi se pare că arătăm ca nişte zei adolescenţi, care se joacă cu oamenii şi le trimit uragane din cauza unor mofturi. Pentru că la mijloc sunt cei care au luptat în război. Şi mai ales cei care au supravieţuit, nu merită să fie aruncaţi la groapa istoriei de tineri certăreţi.

Eu voi merge să-l felicit pe bunicul meu. O să-i spun că a fost faţă în faţă cu (sau în burta..) o fiară şi  a reuşit să revină acasă, că a devenit conştient de valoarea vieţii şi că şi-a apărat-o viteaz.

Dar n-o să-i zic că datorită lui e pace în ţara noastră, n-o să-i zic mulţumesc că ne-a apărat de… cineva. Dacă s-ar supăra acum 2 lideri politici mondiali – aceeaşi categorie de zei năzuroşi la alt nivel al sistemului – s-ar face război cât ai zice peşte, şi nu contează câţi bunei au murit înainte pe front. Şi tocmai noi nu ne putem bucura că am fost salvaţi de vreun cotropitor, pentru că aveam de ales dintre doi giganţi. Îmi amintesc un banc (scuzaţi-mi asocierea): Soţul şi amantul se bat crâncen în dormitor, ea fumează la balcon, se uită pe geam. Cineva: „Tu… cum poţi sta? Nu ai măcar ceva de zis?” „..Să se bată. Ce, mie nu mi-e indiferent cu cine voi rămâne?” Diferenţa e că bunicii cetăţenilor moldoveni au fost aruncaţi în luptă, apucaţi cu cleştele, care şi cum s-a nimerit: la fascişti, la sovietici. Dar asta nu contează. Ei erau paie, ce contează pentru ele pe focul cui ard?

Dar nici bunicul nu s-a lăudat vreodată că ar fi un victorios, că patria există datorită lui. Mă gândesc că asta i-ar fi gâdilit plăcut orgoliul, dar.. Poate n-o face pentru că a ajuns în război atunci când a venit cineva din oficiali la poarta părinţilor şi a zis: „De ce-l ţii ascuns? Trebuie să meargă la război!” Poate pentru că înainte de asta luptase ceva timp şi pentru români. Poate pentru că atunci când a venit de pe front (întârziase după asta în Germania ceva mai mult de un an), nu a mai crezut că cineva trebuie să-i fie recunoscător pentru ce a obţinut, pentru că a găsit  aici foamete? Călca peste morţi ca să meargă în satul vecin ca să vândă ceva şi să ia d-ale gurii. Poate pentru că Patria căreia el şi câţi ca el i-au adus victoria i-a deportat pe părinţii soţiei? Sau poate o fi văzut el acolo, pe front, lucruri care i-au picurat plumb peste orgoliu?

De 9 mai o să am pe mână panglica tricoloră şi panglica Sf. Gheorghe, pentru că îi respect pe cei care au luptat şi nu cred că e cazul să le reproşez că n-a fost chiar aşa dulce viaţa alături de cei pentru care au fost obligaţi să lupte. Sigur că au fost obligaţi: or fi învelit ei asta în mituri dulcii (ia vezi cum cântă şi azi cu abnegaţie!. cât despre rămăşiţele lor de idei războinice, nu-i aşa că-s penibile?), dar nimeni nu vrea să lase tot ce are ca să fie omorât. Şi nici în setea oamenilor de a omorî nu cred… De 9 mai o să vorbesc cu bunicul meu despre război.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

4 gânduri despre &8222;Tu ce vei face de 9 mai?&8221;

  1. cred ca avem nevoie de o reconciliere nationala la tema razboiului..si nu doar: limba, etnia, memoriile noastre comune, toate se cer adunate gramata, plamadite si framantate asa incat sa facem un fel de colac comun…probabil e vremea sa coboram de pe baricade si sa ne apucam sa zidim ceva: o tara, un fel de natiune civica, colea niste drepturi, oleaca de prosperitate (de ce nu, cui nu-i place paine buna?)…iar pentru asta invatam diferenta (da avem si rusi, si gay, si baptisti, si evrei, si ecologisti), toleranta (sa nu umblam cu ciocanul dupa ei prin centrul orasului), cumpatare, sa ne ascultam..
    eu mi-am facut candva un prieten rus de la Balti care a invatat o frumoasa limba romana (parte si datorita mie), dar pe care o vorbeste mai bine decat unii care-si zic romani…prietenul in cauza imi povesteste, de multa vreme, cum e sa fii minoritate nationala in Moldova, cum e sa fii considerat alogen, alolingv (de parca omul nu ar vorbi o limba), cum e sa fii tap ispasitor, cum e sa fii manipulat de lideri fara scrupule…cum e sa fii sarac..cum e sa traiesti in Moldova…

  2. absolubil zice:

    cred că moldovenii acutizează diferenţa din cauza crizei de identitate. eu nu sunt non-eu…ne înţelegem doar prin contrast cu alţii, de asta îi căutăm pe alţii cu lumânarea. Probabil şi problema identităţii, şi cea a clivajelor sociale s-ar rezolva prin soluţia propusă de tine – „să ne apucăm să zidim ceva”. noi am deveni cei care am construit ceva-ul, ei – cei cu care am muncit cot la cot. Diferenţele conflictuale astăti ar rămâne în câmpul vizual periferic.
    bine, bine, dar ce să construim? cine să ne dea ceva în care să credem? de prosperitate ni s-au ros urechile în toate electoralele, ţara e prea lax. Să zicem că vrem să construim un stat de drept. Dar cine e cel care se va ridica să zică „Hai să construim”, iar lumea să-l urmeze? în acest context, trebuie menţionată Primăria Chişinău, care s-a gândit să aducă veteranii armatelor română şi sovietică la aceeaşi masă. cred că a fost o fost o tactică socială apreciabilă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s