Regim de banane

Libertatea e un concept la fel de ambiguu ca şi dragostea. Ne-am obişnuit să o identificăm cu dezlănţuirea şi independenţa. Totuşi… Voi da mai jos două scurte „eseuri” (extrase dintr-un articol apărut în revista literară „Drujba narodov” şi, respectiv, dintr-o carte de Pascal Bruckner)  convergente despre libertate (a sufletului) paradoxală:

„E oare aşa de bună abundenţa, când toate funcţiile sunt reduse la consum? Am senzaţia că în URSS, oricât de paradoxal ar suna, exista mai multă libertate decât acum. Din punct de vedere psihologic, este chiar uşor de înţeles: cu cât mai mare e presiunea de sus, cu atât mai mult omul gânditor se simte o personalitate, trăieşte cu viaţa lăuntrică, care i-e liberă, învaţă să cugete independent, diferit de normele care i se dictează. Asta dacă este un om puternic. Proza de gulag a lui Soljeniţîn e doldora de această senzaţie de libertate, de demnitate umană. Noi nu o mai avem. Poţi alege dintr-o varietate imensă de stiluri de gândire, dar nu mai există forţa mobilizatoare care să-l determine pe om să gândească”.

Drujba narodov 3, 2009,
„Vospominanie ob etom vremeni u kajdova svoi”

„Bun apostol, divizând Europa în douăm abundenţa în Vest, intelectul în Est, estetul este neliniştit. După prăbuşirea dictaturilor comuniste, el se întreba dacă Polonia, Cehoslovacia, Ungaria nu vor cădea în vulgarităţile consumului. Năvala germanilor din Est peste regimul bananelor, după căderea zidului Berlinului, uimirea românilor în faţa portocalelor l-au uluit. Deschiderea primului McDonald’s la Moscova l-a terminat: moştenitorii lui Gogol şi Puşkin au dat-o pe mascaradă! Asemenea colonului care refuză indigenilor drepturile politice de teama ca aceştia să nu-şi piardă sufletul, estetul nu vede în accesul acestor popoare la bunăstare decât înjosirea lor culturală. El nu este sadic: ar fi preferat ca scriitorii şi poeţii să aibă case confortabile şi să fie bine plătiţi. Se teme numai ca acest confort să nu-i strice. Estetul care trăieşte, fireşte, în oraşele opulente ale infernului capitalist, nu-i plac decât operele: şi, pentru  câteva cărţi în plus, este gata să trimită sub cnut, la închisoare, la sărăcie, milioane de oameni. Ah, umorul rafinat al înfometaţilor, talentul celor oprimaţi!

Astfel, îl vom vedea pe acest estet risipindu-se, după 1989, în invocaţii imploratoare în ziare: să-i ferim pe fraţii noştri de ororile care ne copleşesc, de apartamentele bine încălzite, de magazinele neîncăpătoare, de imunda publicitate, de pornografie şi mass-media. Să-i lăsăm lipsiţi de toate, dar demni!”

Pascal Bruckner, Melancolia democraţiei/Cum să
trăieşti fără duşmani?, p. 29

LABEL

Publicitate

4 gânduri despre &8222;Regim de banane&8221;

  1. Cristina zice:

    Mi-a aparut acum in fata ochilor, dupa ce am citit cele de mai sus (dar mai ales am vazut regimul zilei in marci), imaginea unei tinere frumoase, de o frumusete naturala, clasica pe care am intilnit-o vara asta. M-a miscat mult sa vad un portret clasic, viu, in miscare!! Insa a fost de ajuns ca aceasta sa inceapa a vorbi cu jind despre Gucci, Prada, Couture… si… frumusetea, naturaletea sa dispara. M-a socat faptul ca tinara aceasta, inca inainte de a se vinde era deja sclava – sclava unor idealuri deserte, sclava unor imbinari de sunete care aveau sa o faca fericita doar prin simpul fapt, ca isi va acoperi trupul cu ele… Gucci!!!! Prada!!!!
    Bunastarea si confortul ce ne fura sufletele – cuvinte foarte intelepte!
    Mi-au placut mult pasajele selectate! Sper ca Bruckner sa ajunga si la mine. 😉

  2. absolubil zice:

    inerţia ne înghite foarte repede, ne dezobişnuim să ne gândim propria viaţă. Nu trebuie să fii filosof pentru asta, nu trebuie să mergi la psiholog, doar să nu te părăseşti. Busole, vrem busole!

  3. prinprisma zice:

    Filosoful musulman Mevlana are o vorba la cele spuse mai sus, scrisa cu sute de ani in urma: ” Ne insanlar gordum uzerinde elbise yok, nice elbiseler gordum icinde insan yok!”

  4. marcela tusca zice:

    Eu cred ca Bruckner ironizeaza pe seama acestei „intelighentsia” din estul Europei, care nu a fost capabila sa-si asume, dupa caderea comunismului, reforma statului si a institutiilor democratice. 😉 Tot ce a facut aceasta „intelighentsia” a fost sa exalte legendarul misticism estic, generator, fara indoiala, de valori estetice, literare, filosofice,etc (vezi Dostoievski, Tolstoi, Esenin, dar si Vieru,de ce nu?) fara a remarca insa un lucru cat se poate de evident: si in Occident exista valori (sic!), fondate bineinteles poate pe alte demersuri estetice, dar exista! si pe langa aceasta se mai traieste si bine merci! 😉
    Or intelectualii din estul Europei au „rezervat” pentru societatile lor o realitate excelent pusa in valoare de ultimul pasaj a lui Bruckner : sa murim de foame, dar doldora de „spiritualitate” si „curatenie morala”! 😉 Nu la asta ne-au adus demersurile unor Dabija sau altii? 🙂 Poate gresesc, dar e o parere..

    Avem o viata, nu mai multe, si tocmai de aceea n-am vrea ca aspectul material al existentei noastre sa aiba de suferit chiar si in fata „hranii spirituale” 🙂 Nu e nimic rusinos sa vrei sa ai, sa vrei sa traiesti in confort si in decenta materiala! Tocmai asta mi se pare, contrar aparentelor!, marele viciu al societatilor estice: noi nu realizam ca avem dreptul la mai mult, ca progresul si tehnologia ne pot pune la dispozitie o viata mai buna! Iar pentru ca nici viata asta mai decenta nu ne-o revendicam in fata institutiilor responsabile, suntem saraci, iar saracia nu genereaza cultura! Poate genera maximum un soi de solidaritate de „nevoie” si o filozofie „de pahar” de tipul „glavna oameni sa shim”. Nu ne poate aduce in niciun caz la performantele culturale occidentale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s