Uf, nu e deloc uşor să ai o opinie!

Gînditorul de RodinLucrez la o companie de sondaje telefonice. Nu e extraordinar pentru o femeie să vorbească la telefon cât vrea ea şi să mai şi fie plătită pentru asta? Plăcerea mea cea mai mare, însă, este să observ cum se comportă cetăţeanul nostru când dau buzna în casa lui printr-un apel şi îi cer părerea. „Bună ziua! Vă deranjează compania Sondaje Telefonice Moldova. Realizăm un sondaj de opinie cu privire la operatorii de telefonie mobilă. Aţi putea să ne răspundeţi la câteva întrebări, vă rog?” Dacă e de acord, începe teatrul!  Nu contează tema sondajului – magazine de electrocasnice, publicitate pe mânere în troleibuze sau operatori de telefonie mobilă – oricum e greu să afli o părere francă.
Când se prinde omul nostru că vreau să îmi spună opinia lui, prima întrebare pe care şi-o pune este: „Oare ce vrea să audă?”, ca să ştie cum să răspundă. Se mai gândeşte „Nu ştiu cine o fi fiind ăştia, dar să văd ce pot obţine de la ei!”
Î: Dumneavoastră aveţi telefon mobil? [prima întrebare, ca să aflu dacă îl interesează şi dacă ştie ceva despre operatorii de telefonie mobilă]
R: Am eu unul. Dar dacă o să-mi daţi Dumneavoastră un telefon bun, ar fi bine! [râde] Dar ce vreţi să îmi propuneţi?
Î: Nu propunem nimic. Noi realizăm un sondaj de opinie doar.
Î: Aha… [cu multă suspiciune în voce, nu mă crede şi basta]
Ei, mă obosesc eu să sun tocmai la Cahul ca să aflu părerea lui? Asta-i bună, de când trăieşte nu l-a interesat pe nimeni părerea lui şi acuma mă interesează pe mine… hm, bine-bine, problema e că el nici nu are o opinie, cel puţin nu una clară şi argumentată. Basarabeanul ştie că lui i se injectează o opinie, pe care trebuie să o spună ori de câte ori este întrebat. Sau mai bine să nu o zică, ca să nu obosească pe alţii cu părerea lui.
***
Î: Vă rog să apreciaţi cu o notă de la 1 la 10 operatorii de telefonie mobilă, pornind de la atitudinea Dumneavoastră faţă de aceştia. Nota 1 înseamnă atitudine foarte negativă, nota 10 – foarte pozitivă. Astfel, pe scala de zece baluri, cum apreciaţi operatorul Orange?
R: eee, 10!
Î: Operatorul Moldcell?
R: Nu am fost niciodată la Moldcell şi nu ştiu, dar cred că tot 10 îi dăm!
Î: Operatorul Unite?
R: Zilele trecute am avut o problemă cu Unite. O sunam pe sora mea şi mi se spunea că nu este în arie. Pe urmă ea mi-a spus că era acasă şi nu a primit nici un apel. Am sunat la Unite ca să raportez problema şi operatorul care a răspuns a fost foarte nepoliticos. Şi, în general, nu întotdeauna se aude bine la Unite… [din ceea ce aud, concluzionez că trebuie să mă bucur că nu sunt abonat Unite …] Îi dăm un 9.
Poftim? Cum 9 după tot ce a zis?
Raţionamentul însă e destul de simplu. Omul s-a descărcat, mi-a mărturisit nişte chestii, care i-au scăpat, mai degrabă. Oricum, e clar că eu înregistrez în sondaj nota (doar asta am întrebat) şi dă o notă bună, prea bună. De ce? Pentru că nu are voie să aibă o părere rea, pentru că nu vrea să fie considerat disident sau revoluţionar, pentru că nu vrea să aibă probleme. Ziceam că raţionamenul ăsta „se activează” indiferent de obiectul asupra căruia trebuie să îşi expună părerea. Tot nu a înţeles că e un sondaj, că critica lui poate contribui la îmbunătăţirea calităţii pieţei.
Unii îşi fac curaj şi întreabă: „De la care companie sunteţi? De la Orange, da?” A se citi „Dar cine va verifica? Cui trebuie să îi placă răspunsurile mele?” Dacă îi place „lu’ şefu”, poate îl răsplăteşte cumva. Uf, îl cam necăjesc când îi repet că sunt de la compania Sondaje Telefonice Moldova.
Aţi remarcat acest “îi dăm” din dialogul de mai sus? Cum să îi explic omului că opinia lui [exprimată aici prin notă] nu se dă? Nu se dă, nu se vinde, nu se pune la pălărie. Unite nu va fi mai împlinit de la nota lui de 9 şi, cu atât mai mult, nu îi va fi recunoscător.
Fiecare om este definit de către atitudinile şi opiniile sale. Moldoveanul cum poate fi definit? Înţeleg că libertatea expresiei în ţara asta lasă mult de dorit, dar la un sondaj de genul ăsta poţi spune tot ce te doare; ăsta este obiectivul sondajului, evident pentru oricine vrea să vadă. Atunci când francezului nu îi convine ceva, iese în strada şi organizează o revoltă, moldoveanului… îi ia ceva timp până îşi creează o opinie… după asta să o exprime. Asta dacă i se cere.

Publicitate

7 gânduri despre &8222;Uf, nu e deloc uşor să ai o opinie!&8221;

  1. socolenco zice:

    Eu nu cred ca trebuie sa contesti opinia dlui doar pentru nu-ti place tie ce note pune. Daca nu avea o opinie atunci ar fi ezitat s-o spuna! Cred ca daca asa tare te indoiesti de sinceritatea lor, atunci poti sa-i intrebi direct daca sunt sinceri in cea ce-ti spun si daca se tem sa fie sinceri cu tine. Nu cred ca facind o presupunere iti da dreptul sa faci si concluzii despre firea moldoveanului. Spor la munca!

  2. absolubil zice:

    Nota îmi place, dar a fost uşor inconsecvent, nu crezi? Dacă omul într-adevăr are nemulţumiri, trebuia să şi le exprime. Vezi că în sondaj indicam doar nota, nu şi comentariile. Din acest punct de vedere, ar fi fost corect ca să ajungă la urechile Unite-ului ca lucrurile nu merg chiar aşa de bine. Or, operatorul impertinent e deja o problemă.
    Să nu fac presiuni? Ba da. Am descoperit ca moldovenii (categorie de care nu mă detaşez) au suficiente resurse cât să iasă din orice problemă, să iasă din pământ; dar ajunşi la nivelul zero, nu tind spre altceva – progres, prosperare.Moldovenii zic că ar vrea maşină, apartament luxos şi vacanţe în Indonezia, dar nu se prea obosesc să facă legătură dintre visele lor şi realitate. Moldovenii zic că nu le place preşedintele, salariul, deservirea, dar ce fac ca să o îmbunătăţească. Anume această observaţie mi-a permis să fac generalizarea după dialogul cu abonatul Unite.

  3. socolenco zice:

    Bine, poate nu fac acum moldovenii pe toate ca sa-si atinga scopurile, insa vezi ca si societatea noastra este acum intr-o evolutie fireasca si nu putem cere mai mult decit poate sa dea. Iata pina acum plecarea moldovenilor la munca peste hotare preponderent in tarile UE era privita cum priveau europenii un bilet in SUA dupa razboiul II mondial, insa deja se termina acest ciclu de prestigiu si astfel moldovenii, ca si alte popoare, vor ajunge la concluzii mai relevante in ce priveste rolul lor in acesta societate si felul in care pot schimba lucrurile in tara lor.

    Eu cred ca daca vrem sa ajutam acest popor, atunci trebuie sa depunem efort sa-i intelegem metamorfozele, ciclurile de viata si de zbucium decit sa-l tot catalogam si desconsideram. Spor!

  4. absolubil zice:

    Sunt de acord cu tine. Nici nu încerc să catalgoghez sau să desconsider. Am zis că sunt şi eu moldoveancă. Tot ce fac este să scot în evidenţă o problemă, să atrag atenţia asupra ei, pentru a o rezolva. Decât să ne prefacem că suntem buni, mai bine recunoaştem că trebuie să schimbăm ceva şi ne apucăm de lucru.

  5. socolenco zice:

    „moldoveanului… îi ia ceva timp până îşi creează o opinie… după asta să o exprime. Asta dacă i se cere.”

    Problema pe care tu vrei s-o scoti in evidenta este faptul ca prea greu isi creaza o opinie? Eu cred ca nici nu trebuie sa ne asteptam ca sa-si faca concluzii in pripa. Problema este mai mult in faptul ca ei nu vor sa si-o exprime atit de deschis, insa asta se va intimpla doar cind si la noi vom putea avea incredere in organele de drept, politie, justitie. Totu-i intr-o strinsa corelatie.

  6. socolenco zice:

    Bine, recunosc ca poate ne-ar trebui mai mult curaj, macar curajul de a bate cum spui tu, insa asta sunt sigur ca se cultiva cu timpul. Avem nevoie de un grad de democratizare mai mare, iar la asta trebuie sa contribuim cu totii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s