provocată

Daily Challenge m-a provocat să le spun prietenilor despre planurile mele. Împărtășirea ar trebui, probabil, să mă facă să am mai multă încredere în ele și să mă responsabilizeze. Și poate cineva dintre voi o să-mi trimită mesaje din când în când să-mi spună (cum a făcut Gheorghe, recent): „aveai tu o idee bună – ….. ce mai faci cu ea? O îndeplinești?”

Iată lista mea pentru 2012:

• Să scriu  despre politică pentru copii (s-ar putea să se întindă mai mult decât pe-un an, dar merită atenție deja acum)
• Să fac un feature și un documentar pentru Amatorul, împreună cu Spînăcel
• Să punem pe roate, aha, tot împreună cu Spînăcel, proiectul cereredeinformatii.md
• Să reiau orele mele de spiritualitate cu Felicia
• Să fac practica pedagogică, oficial
• Să ajung în Bialystok
• Să mă machiez mai des
• Să dansez
• Să fac meditații la o școală (în calitate de serviciu)
• Să revin pe blog, poate cu idei noi, schimbări interesante
• Să pun mai des mâna pe chitară și ochii pe acorduri, note sau profesor (în calitatea lui de profesor)
• Să organizez / particip la reading group, unde vă invit pe toți
• Să comunic mai des cu cei dragi
• Să organizez excursii cu prietenii. Mergeți?
• Să mă plimb cu bicicleta.

Începuturile de an sunt întotdeauna pline de energie pentru mine, fac planuri și iau un ritm alert. Să vedem ce-o să iasă. Hai, absolubil, surprinde-mă!

Free writing

Fred a intrat pentru prima dată în biserică. Mama i-a spus doar că asta e casa lui Dumnezeu și că trebuie să fie cuminte. A spus și imediat a devenit sobră, așa cum devenea și el când știa că a făcut o prostie și va fi mustrat de mama. Pe ea n-o mai văzuse așa – domoală, dar nemișcată, grijulie dar rece. Fred a strâns-o mai tare de mână ca să-i spargă noua nască, el o iubește pe mama lui veche, pe mama lui adevărată. Probabil a funcționat, pentru că ea s-a întors deodată în stânga și a salutat-o zâmbind pe o doamnă, înaltă, îmbrăcată în negru și c o basma pe cap. Și ea, și doamna din dreapta, cele trei din față… o mie de femei, s-a gândit Fred, și toate cu basma. Atâția oameni împreună Fred a mai văzut doar la matineu, la grădiniță. Da, acum are loc un matineu, pentru că toți ochii sunt ațintiți în față, unde un nene, la fel de sobru ca și mama, recită o poezie.

- Mama, nenea din față, cel îmbrăcat în negru, e Dumnezeu?

- Nu. El e preotul.

A, preotul. Avea o barbă uriașă, ca a lui Moș Crăciun, și vocea ca tunetul. Și ce poezie lungă știe, cât râul Prut de lungă. Oare dacă o învață și el o să-l asculte lumea domoală cum îl ascultă acum pe preot?.. Dar unde e stăpânul casei, Dumnezeu? Și de ce el n-a pregătit bucate și dulciuri, cum face mama când vin oaspeți?